Fazele saltului cu parașuta

Controlul parașutelor si al echipamentelor:

- se verifica parasutele (principala si de rezerva) si echipamentul (individual si special) care vor fi folosite in lansare;

- fiecare componenta trebuie sa corespunda din punct de vedere tehnic si al functionalitatii.

Echiparea si autocontrolul echipării:

- se efectueaza echiparea cu trening/combinezon, ghete sport, complet parasute, casca, accesorii;

- echiparea trebuie sa fie sigura si comoda, pentru a nu incomoda miscarile si saltul.

- fiecare parasutist este obligat sa-si faca autocontrolul echiparii inainte de a se prezenta la locul stabilit pentru a fi verificat de instructorul pentru control tehnic la sol.

Controlul echipării și darea misiunilor:

- se verifica in amanunt, de catre instructorul "ICTS", echiparea parasutistului si starea tehnica a parasutelor;

- se stabileste ordinea salturilor (grupele) si exercitiile individuale ce vor fi executate.

Îmbarcarea în aeronavă:

- imbarcarea se va face in ordine inversa parasirii aeronavei;

- fiecare parasutist isi ocupa şi păstrează locul în aeronavă indicat de instructor, avand grija sa nu perturbe decolarea si zborul.

Activitatea în aeronavă:

- peste altitudinea de 100 m instructorul de aeronava acroseaza cablul comenzii automate de cablul central al aeronavei;

- pe timpul zborului se efectueaza orientarea in spatiu (altitudine si zona) prin hublouri, sub indrumarea instructorului de aeronava

- se interzic miscarile bruste sau modificari in sistemul de echipare si pliaj, pentru a nu pune in pericol siguranta personala sau a colegilor;

- se efectueaza permanent antrenamentul mental asupra saltului si a temei date.

Pregătirea pentru lansare:

- se face ultima verificare a fixarii corecte si lejere a echipamentului;

- se ocupa locul in grupa stabilita pentru salt;

- se urmaresc ordinele instructorului de aeronava.

Controlul parașutistului de către instructorul de aeronavă:

- se verifica pozitia si circulatia libera a cablului comenzii automate;

- se verifica fixarea si accesibilitatea manerelor de comanda;

- se verifica starea psiho-fizica a parasutistilor din grupa pregatita pentru salt;

- se verifica activarea dispozitivului de deschidere automata.

Pregătirea pentru salt a elevilor:

- la comanda instructorului de avion, elevii se ridică în picioare, îşi aduc fiecare cablul automat până când acesta este preluat de către instructor;

- în vederea executării saltului, elevul înaintează spre uşa deschisă cu calm şi evitând gesturile ample şi precipitate;

- în uşa aeronavei elevul ia poziţia corectă de părăsire.

Părăsirea aeronavei:

- la comanda instructorului de aeronavă, cursantul va efectua părăsirea aeronavei;

- părăsirea aeronavei se poate executa prin salt in fata, perpendicular pe directia de zbor, cu bratele in lateral, cu privirea spre linia orizontului, sau:

- în cazul saltului din aeronava AN 2, părăsirea aeronavei se va face astfel:

• piciorul drept fandat in prag, cu varful scos putin in afara, la 45◦ fata de directia de zbor;
• mana dreapta indoita din cot si fixata pe tocul usii;
• mana stanga pe langa corp;
• corpul usor aplecat;
• se executa o pivotare in exterior pe piciorul din prag, se aseaza corpul cu fata pe directia de zbor si se impinge energic de aeronava;

- dupa desprinderea de aeronava bratele vor fi tinute usor departate in lateral, picioarele semiflexate si departate, pozitia corpului cu fata si privirea spre sol.

Căderea liberă:

- se urmareste realizarea unei caderi stabile si echilibrate, concomitent cu cronometrarea timpului de cadere si urmarirea altimetrului.

- la salturile automate se urmareste simularea deschiderii comandate (dupa saltul 6-7);

- la salturile comandate se executa exercitiul dat - cadere cronometrata, diferite stiluri, gama de acrobatie, lucru relativ, etc.

Deschiderea parașutei și șocul la deschidere:

- in functie de sistemul de deschidere , se executa procesul de deschidere automata sau prin actionarea comenzii manuale;

- pentru a reduce socul si a realiza o deschidere corecta a capotei este strict necesara pastrarea unei pozitii stabile si optime. Astfel se imparte uniform valoarea socului pe intreg corpul, iar procesul de deschidere se face progresiv si fara incidente.

Controlul deschiderii:

- dupa perceperea socului si pozitionarea verticala, parasutistul este obligat sa efectueze controlul vizual al deschiderii corecte al parasutei, respectiv deplierea corectăa suspantelor şi umplerea totală cu aer a voalurii;

- se urmareste sa nu apara diferite nereguli care pot influenta viteza de coborare si siguranta saltului;

- in cazul aparitiei unor nereguli, se actioneaza rapid si sigur, in functie de situatie, pentru rezolvarea lor, fara a depasi spatiul de siguranta de 600 m.

Orientarea în aer și pilotarea parașutei:

- dupa controlul parasutei se efectueaza imediat deblocarea comenzilor si orientarea in spatiu prin determinarea pozitiei fata de colegi si fata de locul de aterizare;

- prin folosirea metodelor de pilotare, se urmareste coborarea sigura si comoda fara a incomoda colegii sau a crea incidente (evitarea abordajelor);

- de asemenea, se urmareste evitarea de la inaltime a obstacolelor si ajungerea in zona de aterizare.

Pregătirea pentru aterizare:

- se realizeaza ultimele manevre pentru alegerea locului de aterizare si evitarea obstacolelor prin pilotarea corespunzatoare. La cca. 100 m. se intra in "priza directa" cu fata in vant;

- sub 60 m nu se admit decat mici corectii;

- comenzile trase cca. 25%, fara miscari bruste.

Aterizarea:

- aterizarea se face in functie de caracteristicile vantului, infundand comenzile pana la franarea totala a inaintarii, la cca. 2 - 4 m fata de sol;

- se urmareste reducerea socului la aterizare prin pasire, alunecare sau genuflexiune si rostogolire;

- dupa aterizare, in cazul vantului puternic sau in rafale, se anuleaza imediat tararea prin eliberarea unei comenzi si tragerea succesiva, cu amandoua mainile, a celeilalte comenzi, pana la dezumflarea voalurii;

Strângerea parașutei și întoarcerea la start:

- suspantele se strang circular in mana (fara a le incurca) iar voalura se strange pe brate, prin deplasare spre voalura. Nu se taraste pentru a nu o agata sau rupe.

- se urmareste degajarea imediata a zonei de aterizare si prezentarea in cel mai scurt timp la punctul de zbor.